Lichior

Acesta bautura are o istorie veche de peste 7 secole, numele provine din latinescul “Liquifacere”, care insemna a dizolva. Dar ce era dizolvat si in ce? Raspunsul este fructe, coji de fructe, frunze, flori, seminte scoarta, radacini, samburi adica aproape orice parte a unei plante care infuzata si macerata intr-un alcool, capata un gust si un parfum aparte. Lichiorul a fost creat de calugari – Armaud de Villeneuve, un monah si alchimist grec, a fost primul care a prelucrat un lichior de plante. Asta se intampla in secolul al-XIII-lea. Bautura era insa foarte amara si se folosea in tratarea bolilor.Pentru lichior se intrebuinteaza intregul fruct sau sucul de fructe, urmand ca din restul de presa dupa fermentare, sa se obtina alcool. Fructele trebuie sa fie foarte coapte deoarece numai atunci au o aroma deplina si zeama suficienta.Pentru obtinerea lichiorurilor se utilizeaza alcoolul etilic rafinat sau diverse bauturi alcoolice distilate ( rachiuri ) . In cazul alegerii unor  rachiuri, pentru prepararea lichiorurilor se va prepara de obicei unul cat se poate de neutru in asa fel incat aceasta sa nu aiba nici o influenta asupra gustului lichiorului.Lichiorurile mai tari (digestive), intre 25 – 40 % vol. alcool, se pot servi cu gheata utilizand pahare scurte de genul Rocks Glass Standard sau chiar Old Fashioned Glass. Pentru lichiorurile mai slabe ca tarie dar foarte aromate (ex. Chambord), 17 – 25 % vol. alcool, se vor servi la temperatura camerei utilizand pahare scurte, cupa mica, de exemplu Goblet Glass (Schooner/Chalice) sau Sherry Glass.