Tequila

Mai în glumă, mai în serios, istoria spune că aztecii aveau două pasiuni: să taie capetele dușmanilor și să bea vin de agave. Maguey, agava albastră din care se produce tequila, era venerată încă de pe timpul aztecilor și mayașilor. Ea o simboliza pe zeița Mayaheul, care ar fi avut 400 de sâni la care-și alăpta cei 400 de copii, toți zei. Alcoolul din agave a devenit cu adevărat o băutură națională abia în 1821, când Mexicul și-a declarat independența de Spania, iar băuturile alcoolice iberice au început să fie mai greu de obținut. Cel mai des întâlnită e tequila blanco (albă) sau plata (argintie). Tinerica nu are niciodată mai mult de 60 de zile și e îmbuteliată fie imediat după distilare, fie după ce stă o lună în tancuri de inox sau în butoaie, să-și mai piardă din asprime. Tequila joven, joven abocado (tânără și rafinată) oro (aurie) sau suave e o tequila blanco în care s-au pus coloranți și arome care să-i îmblânzească asprimea. Între două și 12 luni petrece în butoaie de stejar o tequila reposado (“odihnită”, învechită). Și mai în vârstă e tequila añejo (matură, extra-învechită). Ea stă cel puțin un an în butoaie sigilate de guvern, dar poate petrece acolo și mult mai mult timp. Cea mai veche tequila e extra añejo (bătrână, ultra-învechită). Ea se maturizează măcar trei ani în butoaie mici de stejar.