Absinthe

Absintul îşi ia numele de la artemisia absinthium, denumirea botanică a unei plante amare, pelinul, cunoscută în Franţa ca Grande absinthe. Aceste infuzii au fost folosite încă de pe vremea grecilor, dar elixirul alcoolic a fost creat abia în 1792. Pierre Ordinaire, un doctor francez ce trăia în Elveţia, în cantonul Neuchatel, a distilat în alcool pelin, anason, parfum de lămâie şi alte câteva plante locale. Produsul obţinut, cu 72% alcool, a devenit foarte cunoscut pe plan local, având darul de a vindeca toate bolile, motiv pentru care a şi fost numit Zâna verde.Absintul şi-a câştigat popularitatea datorită faptului că a fost consumat în cam­pania franceză în Africa de Nord din 1840 ca purificator al apei şi medicament preventiv pentru bolile de stomac. Soldaţii francezi au adus cu ei în cafenelele pariziene gustul băuturii care a ajuns să fie la modă pentru burghezie, astfel încât inter­valul între 5.00 şi 7.00 p.m. era cunoscut ca l’heure verte, iar absintul a devenit în curând cel mai popular aperitiv din Franţa.Producţia absintului a crescut atât de mult încât a devenit mai ieftin decât vinul. între 1876 şi 1900 consumul anual în Franţa a va­riat între 1.000.000 şi 21.000.000 de litri.Absintul era băutura preferată a artiştilor şi poeţilor la jumătatea secolului al XlX-lea. A fost o adevărată sursă de inspiraţie pentru ei şi a apărut în operele lui Van Gogh şi Pablo Picasso. Alţi consumatori faimoşi ai acestei licori sunt: scandalosul Oscar Wilde, excen­tricul Toulouse Lautrec, poeţii Charles Baudelaire şi Edgar Allan Poe şi memorabilul Ernest Hemingway.